PUNCTE DE VEDERE SI REFLECTII (I)

Obiect: Prevederile alineatelor (1³) si (1⁴), introduse la art. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, pentru completarea acesteia

Scop: Sustinerea Protestului oficial al Consiliului de Mediere din 29.06.2013 si a cererii de abrogare partiala a actului normativ prin care s-a completat Legea nr. 92/2006, prin introducerea la art. 2 a alin. (1³) si 

alin. (1⁴)

Autor: Lesnic Costel-mediator autorizat

Data: 11.07.2013

Forma actuala a art. 2 din L. 192/2006 este urmatoarea:

 “Art. 2  (1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv, daca este cazul, dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de lege. 
(1¹) Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei. 

(1²) Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile in materie prevazute de art. 60¹ alin. (1) lit. a)-f.

(1³) Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris.

(1⁴) Serviciile prestate conform dispoziţiilor alin. (1) şi (1¹) sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.”

ANALIZA PREVEDERILOR

1. Alineatele  (1) si (1¹) prevad OBLIGATIVITATEA PARTICIPARII  la SEDINTA DE INFORMARE PRIVIND AVANTAJELE MEDIERII realizata de MEDIATOR si modul in care se dovedeste participarea si se solutioneaza diferite situatii de catre MEDIATOR. Nu contin prevederi care sa defineasca “procedura de informare” sau sa precizeze in ce consta aceasta si efectuarea ei. Cel mult, prin interpretare, s-ar putea accepta ca reglementeaza o procedura de desfasurare a sedintei de informare si/sau o procedura de solutionare de catre mediator a unor situatii.

Asadar, obligatorie este PARTICIPAREA la sedinta de informare si nu informarea, participarea fiind cea dovedita prin documentul eliberat de mediatorul care a realizat informarea

2. Alin. (1³) prevede posibilitatea EFECTUARII PROCEDURII DE INFORMARE asupra avantajelor medierii de catre JUDECATOR, PROCUROR, CONSILIER JURIDIC, AVOCAT, NOTAR si modul in care  se atesta in scris aceasta, respectiv se atesta efectuarea procedurii de informare si nu informarea. Problema o constituie faptul ca, in tot cuprinsul legii, nu sunt prevederi care sa defineasca si sa  reglementeze PROCEDURA DE INFORMARE.

Prin urmare, avand in vedere textul legii, spiritul acesteia si termenii folositi, exista deosebiri evidente intre SEDINTA DE INFORMARE PRIVIND AVANTAJELE MEDIERII si PROCEDURA DE INFORMARE PRIVIND AVANTAJELE MEDIERII.

Spre deosebire de caracterul lamuritor, clar, al  prevederilor alin. (1¹)-“ mediatorul care a realizat informarea”, coroborat cu art. 5 alin. (2)-“Părţile au dreptul să îşi aleagă în mod liber mediatorul”, alin. (1³) creaza ambiguitate privind cand poate si care anume judecator, procuror, consilier juridic, avocat sau notar efectuiaza procedura informarii. Cel putin in cazul primilor trei, se pune problema daca si in ce mod se mai pastreaza spiritul legii de a fi alesi de parti  in mod liber, in conditiile in care  numai alin. (1¹), cu privire numai la mediator, da expres dreptul partii la optiune- sa refuze in scris participarea la sedinta de informare, sa nu raspunda invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori sa nu se prezinte la data fixata pentru sedinta de informare.

Neclara este si prevederea potrivit careia efectuarea procedurii SE ATESTA IN SCRIS. Prin urmare, se elibereaza atestat-similar certificatului de informare-sau se consemneaza in cuprinsul altui act emis si/sau eliberat de catre cei in cauza?

3. Prevederile alin. (1³) sunt in contradictie si cu prevederile art. 6 potrivit caruia, “organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.” Deci, le informeaza si le indruma. Altfel spus, informeaza partile ca exista medierea ca posibilitate de solutionare a disputei si ca aceasta are anumite avantaje, dar le si indruma sa apeleze la mediator, sa ajunga la un mediator, si nu numai le informeaza si atesta aceasta in scris, eliminand practic mediatorul ca profesionist din cazul respectiv.

4. Alin. (1²)  prevede sanctiunea data de catre instanta de judecata, practic de catre judecatorul  caruia i-a fost repartizata cauza, in cazul neindeplinirii de catre reclamant a obligatiei de participare la sedinta de informare, dar numai pentru litigiile in materiile expres precizate de lege. In aceste conditii, daca acest judecator efectuiaza procedura de informare conform alin. (1³), va atesta acest lucru, insa, partile-deci si reclamantul-nu vor putea prezenta dovada participarii la sedinta de informare prevazuta de alin. (1¹). Astfel, chiar daca s-a efectuat procedura de informare de catre judecator, reclamantul nu poate face dovada indeplinirii obligatiei de participare la sedinta de informare, urmand ca judecatorul, potrivit alin. (1²), fie sa respinga cererea ca inadmisibila, fie sa dea termen in scopul participarii reclamantului la sedinta de informare.

Cum se va stabili ordinea de prioritate intre un document care atesta efectuarea procedurii de informare conform alin. (1⁴) si certificatul de informare prevazut de alin. (1²) vizand o aceeasi parte si un acelasi litigiu? Ce se va intampla cu o cauza dedusa judecatii, cum si cat ii va fi afectat profesionalismul si in ce pozitie se va afla un judecator in raport cu calitatea procedurii de informare pe care a efectuat-o, cand procesul isi urmeaza cursul si ulterior:

- o partea  prezinta documente emise de un mediator, pe baza carora, acelasi judecator, va trebui sa suspende judecarea cauzei conform legii medierii?

- paratul depune la dosarul instantei procesul-verbal intocmit ca urmare a faptului ca reclamantul se afla in una din  situatiile prevazute de alin.  (1¹),  in conditiile in care paratul nu este conditionat de termenul dat de instanta prevazut la alin.  (1²), acest termen nefiind dat tocmai pentru ca informarea s-a realizat de catre judecator?

5. Alin. (1⁴) instituie discriminare si concurenta neloiala?

Potrivit acestui alineat, sunt gratuite numai serviciile prestate de mediator si pe cale de consecinta, pentru “serviciile” celor de la alin. (1³), se pot percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul, fara ca partea sau partile sa poata refuza aceste servicii.

SE NASTE INTREBAREA: care este scopul sedintei de informare? Sub nicio forma numai simpla informare-transmiterea unor date referitoare la avantajele medierii. Conform art. 26 alin. (3), “pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura medierii şi avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”.

Prin urmare, nu este vorba de o simpla informare privind avantajele medierii, ci de INFORMAREA SI CONSILIEREA PARTILOR cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia.

Fiind prevederi dintr-o lege care reglementeaza medierea si PROFESIA DE MEDIATOR, este evident ca informarea si consilierea sunt apanajul ACESTEI PROFESII, a MEDIATORULUI si presupun mult mai mult:

-numai mediatorul autorizat, care isi exercita profesia intr-una din formele prevazute de lege, este motivat si poate face informare si consiliere asupra avantajelor medierii de asa maniera incat sa convinga partile sa recurga la serviciile acestuia si sa accepte procedura medierii; cu alte cuvinte, sa-si atraga clientela-elementul definitoriu pentru profesiile libere asa cum este si cea de mediator;

-numai in cazul mediatorului autorizat informarea si consilierea asupra avantajelor medierii care nu sunt urmate de acceptarea serviciilor acestuia reprezinta, practic, un esec; acest aspect este un motiv esential pentru realizarea unei informari de maxima calitate, este unitatea de masura a eficientei informarii si consilierii si a nivelului de profesionalism al mediatorului autorizat.

Nimeni nu pune la indoiala nici profesionismul si nici capacitatea judecatorilor, procurorilor, consilierilor juridici, avocatilor si  notarilor de a informa orice persoana privind avantajele medierii si, de ce nu, chiar si privind avantajele oricaror altor metode, cai, mijloace, etc. aplicabile in raporturile interumane.

Este insa de netagaduit ca nu-si vor propune, asa cum face mediatorul, ca prin informarea privind avantajele medierii, sa castige clientela specifica profesiei de mediator.

6. Prevederile alin. (1³) sunt in contradictie si cu prevederile art. 6 potrivit caruia, “organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.”  Adica le informeaza si le indruma. Nu una ori alta, ci ambele. Altfel spus, le informeaza ca exista medierea ca posibilitate de solutionare a disputei si ca aceasta are anumite avantaje si le indruma sa apeleze la mediator, sa ajunga la un mediator, si nu numai le informeaza si atesta in scris aceasta, eliminand practic mediatorul ca profesionist din situatie, asa cum permite alin. (1³).